Fulgul din copilărie...
Îmi amintesc şi acum, cum stăteam, când eram mică şi mă uitam pe geam şi aşteptam să ningă ... stăteam ore întregi în faţa geamului în întâmpinarea primului fulguşor ...nimic nu s-a schimbat ....doar anii au trecut ...atât, în rest, totul e la fel, până şi sufletul meu e neschimbat ... tot un suflet de copil am...Şi în sfârşit s-a întâmplat: ninge .....iupiiii în sfârşit a nins şi în oraşul nostru micuţ...de când aşteptam asta ...Primul fulg , timid a căzut pe pămât , urmat de altul şi de altul ...şi nu s-a oprit, ninge în continuu, maşinile sunt acoperite complet de zăpadă albă şi pufoasă....până maine dimineaţă sper că o sa fie multă, multă zăpadă aşa cum ne place nouă copiilor şi nu numai, dar în special băieţilor , motivul nici nu mai trebuie amintit , este desigur tradiţionalul "frecat cu zăpadă al fetelor"....totul este aşa frumos, atât de alb, de un alb pur ce te duce cu gândul spre Dumnezeu, spre îngeraşi, spre divinitate...Cât de minunată este şi iarna , deşi este ca...