Ipocrizie
Cel mai mult în viață urăsc oamenii falși. Dezvolt un fel de alergie, iar în acel moment fața mea devine o carte deschisă în exprimarea ,,sentimentelor,,. Nu pot să privesc, de exemplu unele femei cum se "fandosesc", încercând să se sutragă de la ceva și motivând tocmai asta, că sunt femei, dar în alte situații cer egalitate între sexe. Greutăți? nu am auzit de vreun om care nu are, obstacole? în fiecare zi, critici? de la prima oră a dimineții, supărări? spune-mi mie asta, non-empatica care ține totul în ea. Eu fiind singură de la o vârstă fragedă a trebuit să fiu și adult și copil, să fac lucruri despre care nu aveam habar și ce crezi, nu puteam să mă plâng. De ce? În primul rând pentru că nu aveam cui și în al doilea rând pentru că singurul meu ajutor eram eu. Punct. Viața este grea pentru toți, e nedrept da, dar regulile jocului sunt aceleași pentru toți. Din plângăcioase, deveniți ipocrite. Exact. Iar ipocrizia e o mască grea, de care ...