Crăciun!
Crăciunul...cea mai așteptată sărbătoare, când toată lumea, copil sau adult, tânăr sau nu, îl așteaptă pe Moș Crăciun cu mare nerăbdare...perioada în care toți ar trebui să fim fericiți și să avem liniște în suflet....să avem din nou un suflet de copil...să avem inima plină de bucurie și pace , o pace specifică Crăciunului... să fim mai buni, să fim mai darnici și mai ales să dăruim din suflet să nu mai existe diferențe între noi , să fim toți la fel ... să dăm cât mai multe cadouri , cadouri cu dragoste... să fim noi „Moș Crăciun... totuși eu nu mă simt așa, nu mai simt pacea aceasta. Uneori îmi vine să cred că urăsc crăciunul, dar de fapt nu cred că urăsc Crăciunul ci cât de ipocriți sunt oamenii încercând să pară mai buni...de ce oare avem nevoie să ne zică cineva dacă am făcut ceva bun, o faptă bună, nu e deajuns că știm fiecare dintre noi ce a făcut, ce bine a făcut...nu înțeleg obsesia aceasta de a ști toată lumea...faptele bune trebuie să ni le laude Dumnezeu, nu lumea înconjură...