Minunea de sâmbătă ...
Dupa ce joi m-am dus cu vara mea Simona la tânăra mămică şi desigur la copilaş, parcă mi se făcuse dor de finuţa mea, de Petruţica. Ea este totodată şi verişoara mea, are doar doi anişori...şi parcă îmi doream s-o revăd dar nu aveam timp să mă duc pe la ea ....chiar nu puteam ...În fine asta era, nu se sfârşea lumea.. Sâmbătă mă trezesc mai târziu ca de obicei, pe la 9 jumătate 10 ...Aud inter fonul sunând, mă duc repede şi deschid, nici n-am mai întrebat cine era de adormită ce eram ... ies la uşa să vad cine e ....când, surpriză, pe cine văd eu jos la scări?... era o prinţesă care striga "Nană , nană "( aşa îmi zice Petruţica mie, nană, de la naşa deoarece când era mai micuţă nu putea să pronunţe naşa şi aşa mi-a rămas numele). Am coborât numaidecât ....Vă zic sincer nu-mi venea să cred că era chiar ea , credeam că visez , că poate nu m-am trezit....dar când m-a luat în braţe şi mi-a zis "nană ce faci tu ?" am ştiu că nu este un vis ...apoi a venit şi mama ei care...