Început de noiembrie....
S-a dus şi octombrie ...noiembrie a venit cu paşi repezi ...frigul e tot mai puternic şi poate în curând ...cine ştie , chiar o să ningă ....Şi totuşi început de noiembrie ....acest articol l-am scris printre lacrimi ...Am zis chiar dacă eu sunt supărată, să scriu să-mi descarc durerea în nişte cuvinte ....dar cred că durerea ce am simţit-o sau mai bine zis ruşinea faţă de mine , faţă de părinţi şi mai ales, poate asta o să vi se pară ciudat ,faţă de tabloul cu Mihai Viteazul din sala mea de clasă, s-a mai diminuat după ce mi-am descărcat sufletul...ruşinea se datorează unei note mici pe care am luat-o , nu sunt mândră deloc de mine , nu mă mai recunosc , dar cu siguranţă o să îndrept nota aceea ....în momentul când am primit lucrarea cu acea nota respectivă, pe lângă faptul că mi-am dorit să intru în pământ iar lacrimile mai că îmi dăduseră-nu ştiu cum am putut să mă abţin -am simţit cum ochii lui Mihai Viteazul (tabloul de la mine din clasă ) parcă mă acuzau , nu ştiu, se uitau într-...