Inceput
Eram în clasa a 8-a când s-a întâmplat ceva tragic, cel putin pentru mine. Mă intorceam de la şcoală ca în orice altă zi când mama mă aştepta acasă cu o faţa lungă şi parcă înţesată de durere. Nu am înţeles de ce până în clipa în care a deschis subiectul şi mi-a spus că o sa fie nevoita să plece în Spania. Parcă căzuse cerul peste mine, mă simţeam precum cel mai mic şi neimportant om de pe Pământ.Totuşi am încercat să nu-i arăt asta şi să mă prefac că mă bucur şi sper să fie bine. Plecarea era peste o săptămână. Şcoala abaa începuse şi era tot mai greu.Parcă simţeam că o durea şi pe ea sufletul să plece şi să mă lase, dar nu aveam ce face, plecarea era un fapt. A trecut şi săptămână şi se făcuse ziua plecarii. Ne-am trezit amândouă dis-de-dimineaţă, pe la ora 8 eram pregătite. Plecarea era la ora 10, avea timp. Ne-am luat la revedere amăndouă cu lacrimile în ochii şi a plecat. Da aşa e, a plecat şi ştiam că nu se va mai întoarce. Îmi venea să strig după ea, să strig să vină înapoi, sa-...