E 6:30, din nou!
Uneori simt că fiecare zi e o nouă provocare sau poate o nouă șansă. De a demonstra ceva sau nu. Singurul obiectiv real este supraviețuirea. O nouă zi, o nouă șansă, o nouă simulare. E dimineață,deschid ochii, sunt în întâziere ca întotdeauna. E 6:30. Nu am timp să mănânc, iau repede un fruct sau nu... pentru mai târziu. Mă spăl pe dinți, dureaza fix 2 min și 20 de secunde, toner, cremă hidratantă și începem. Machiajul trebuie să fie perfect, doar judecăm ambalajul, arunc rapid un ochi peste vremea din ziua respectivă. Cât timp mă machiez, formez în gând o ținută. Tocurile nu ar trebui să lipsească. Sunt gata, dar tot trebuie să fug. Nu e timp de pierdut, în fata mea se așterne o nouă zi, zâmbetul încă nu îl pun pe față, îl păstrez pentru mai târziu. E prea devreme, pentru moment simt doar liniștea dimineții, încă se vad zorii dinaintea zilei. E marți. Trag aer adanc în piept și încerc să îmi mai păstrez puțin eul interior, să mai păst...