Timpul...

Totul pare străin câteodată.Nu ştiu cine sunt, de ce sunt aici şi de ce nu sunt acolo.Totul e aşa confuz . Uneori îmi pun întrebarea cine sunt eu ? Până acum n-am găsit nici un răspuns, câteodată mă gândesc că sunt un simplu om, un simplu corp în plus pe acest Pământ care-şi duce existenţa până o să treacă într-o altă dimensiune. Dar totuşi fiecare are un rost în acestă viaţa, oare care este al meu ? Timpul trece mereu, mereu ... Trece şi nu se mai opreşte. Clipele ce au trecut nu se mai întorc, ne rămân doar amintirile. Dar.. nu e aşa, cu timpul uităm tot chiar şi clipele frumoase ce odată ziceam că o să le purtăm întotdeauna cu noi.De ce oare? De ce nu putem fi liberi, de ce nu putem uita faptul că totul este trecător mai ales noi, oamenii? Trăim într-o lume plină de haos şi nimeni nu face nimic să o schimbe.... şi chiar dacă ar încerca nu ar reuşi, oamenii sunt mult prea orgolioşi,orgolioşi cu sineşi şi cu ceilalţi. Nu vor să accepte faptul că o dată şi o dată totul o să se termine...Dar pănâ la urma urmei măcar speranţa le rămâne....speranţa moare ultima! În viaţa de zi cu zi timpul nu alunecă ci trece ...trece ...O definiţie a timpului ar putea fi :timpul înseamnă ritm si oamenii "danseză" atât cât ţine ritmul.În unele momente am simţit poate că timpul nu trece... Nu, aşa ceva este imposibil... noi nu am mai "dansat" în schimb el a trecut...Viaţa este un lung şir de dileme şi mereu te întrebi ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi făcut alt lucru ....mereu ai un sentiment de regret pentru clipele trecute...Aşa suntem noi oamenii chiar dacă greşim sau nu, tot ne pare rău într-un final...