Început de noiembrie....

S-a dus şi octombrie ...noiembrie a venit cu paşi repezi ...frigul e tot mai puternic şi poate în curând ...cine ştie , chiar o să ningă ....Şi totuşi început de noiembrie ....acest articol l-am scris printre lacrimi ...Am zis chiar dacă eu sunt supărată, să scriu să-mi descarc durerea în nişte cuvinte ....dar cred că durerea ce am simţit-o sau mai bine zis ruşinea faţă de mine , faţă de părinţi şi mai ales, poate asta o să vi se pară ciudat ,faţă de tabloul cu Mihai Viteazul din sala mea de clasă, s-a mai diminuat după ce mi-am descărcat sufletul...ruşinea se datorează unei note mici pe care am luat-o , nu sunt mândră deloc de mine , nu mă mai recunosc , dar cu siguranţă o să îndrept nota aceea ....în momentul când am primit lucrarea cu acea nota respectivă, pe lângă faptul că mi-am dorit să intru în pământ iar lacrimile mai că îmi dăduseră-nu ştiu cum am putut să mă abţin -am simţit cum ochii lui Mihai Viteazul (tabloul de la mine din clasă ) parcă mă acuzau , nu ştiu, se uitau într-un fel la mine care m-a făcut să-mi fie şi mai ruşine de mine, de tot ce eram în aceea clipă ...poate doar mi s-a părut, poate am înebunit şi mi se pare că un tablou se uită la mine dar pot să spun că sunt sigură de asta ....Iar în gândul meu îl auzeam zicând "ruşine pentru patria noastră " iar lângă Mihai Viteazul se află un tablou cu Alexandru Ioan Cuza ..."el în schimb ,nu s-a uitat urât la mine, nu m-a acuzat "....totuşi i-am promis lui Mihai că o să remediez şi o să încerc să nu se mai întâmple...