30 Decembrie

Acum 2 zile am fost la țară și am lăsat-o pe nepoțica mea ,Petruțica, la părinții ei.....casa era așa pustie fără ea....nu se mai auzea glasul ei de copil, nu se mai auzea copilăria ei , sufletul ei pur și neprihănit ....mă simțeam așa rău fără ea, fără gălăgia ei....chiar dacă eram și cu mami și cu tati acasă mă simțeam singură, nu mai avea cine să vină la mine să mă întrebe cu un glas copilăros ce faci nană? .....o senzație groaznică....dar de dimineață m-am trezit și m-am dus la tati în camera cu mami și deodată auzim interfonul că sună ....mă duc și intreb cine e, și aud nană....am coborât cum eram și am luat-o în brațe și am strâns-o mult mult... apoi am urcat, și casa a căpătat din nou suflet ...presupun că v-ați dat seama că este vorba de Petruțica.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Tell me

Postări populare de pe acest blog

Unde ?

Tu poți?

ADN