Crăciun!

Crăciunul...cea mai așteptată sărbătoare, când toată lumea, copil sau adult, tânăr sau nu, îl așteaptă pe Moș Crăciun cu mare nerăbdare...perioada în care toți ar trebui să fim fericiți și să avem liniște în suflet....să avem din nou un suflet de copil...să avem inima plină de bucurie și pace , o pace specifică Crăciunului... să fim mai buni, să fim mai darnici și mai ales să dăruim din suflet să nu mai existe diferențe între noi , să fim toți la fel ... să dăm cât mai multe cadouri , cadouri cu dragoste... să fim noi „Moș Crăciun... totuși eu nu mă simt așa, nu mai simt pacea aceasta. Uneori îmi vine să cred că urăsc crăciunul, dar de fapt nu cred că urăsc Crăciunul ci cât de ipocriți sunt oamenii încercând să pară mai buni...de ce oare avem nevoie să ne zică cineva dacă am făcut ceva bun, o faptă bună, nu e deajuns că știm fiecare dintre noi ce a făcut, ce bine a făcut...nu înțeleg obsesia aceasta de a ști toată lumea...faptele bune trebuie să ni le laude Dumnezeu, nu lumea înconjurătoare, nu mai sunt fapte bune dacă le facem doar pentru a vedea ceilalați, mie sincer mi se pare o prostie , un fel de laudă... mă simt atât de rău...mi se pare că toată lumea, toată ...este împotriva mea, că toată lumea poartă din nou măști, de ce trebuie să fie așa, de ce măcar o dată pe an, de Crăciun nu putem să fim mai buni , mai buni cu adevărat să nu mai existe limitele, care de fapt ne dau de gol, ne arată adevărata față ...aș vrea să pot face ceva, să pot să schimb lumea, să nu mai existe răutate, egoism, măcar, măcar o dată pe an , măcar de Crăciun să încercăm să fim totuși o lume mai bună, o lume în care oricine vrea poate să supraviețuiască...credeți că o să reușim vreodată ...:) nu credeți că am trăi mult mai bine dacă nu ar mai exista răutate între noi...de ce nu putem simți cu toți pacea Crăciunului...dar totuși cred că fiecare dintre noi poate simți pacea aceasta , o are în interior...dar nu vrea, sau nu poate să o exteriorizeze ... hmmm`prea comun pentru zilele noatre.