Unde ?

Mergeam sper şcoală şi trecem pe lângă o grădiniţă....copiii erau în pauză şi se jucau şi alergau prin curtea gradiniţei...erau atâtea zâmbete nevinovate şi pure încât mi-am adus aminte de copilăria mea deşi foarte vag, de toate amintirile pe care le aveam în aceeaşi grădiniţă... continuându-mi drumul am întâlnit nişte copaci, simpli copaci nimic special la ei, dar văzându-i parcă atât de "îmbătrâniţi", atât de coloraţi, am avut impresia că cineva s-a jucat cu natura...iar când am vazut o frunză cum plutea agale prin aer am rămas foarte impresionată...sincer nu stiu de ce, pentru că am mai văzut zeci de frunze căzând... dar aceea mi s-a părut minunată, avea ceva special... nici până acum nu mi-am dat seama ce dar ştiu sigur că nu era o frunză oarecare....:) apoi am început să-i mulţumesc Lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri pe care îmi permite să le vad, pentru toate mărunţişurile vieţii.