-
159 au trecut, 
Şi de atunci nu s-a mai născut 
Un geniu pe bune,
Ca acest om în lume... 

Sara pe deal stelele-n noapte te strigă 
Şi codrii din pustietăţi, 
Luceafărul cel blând alunecă 
Spre albastra-ţi floare...
Şi tu, de ce nu vii?
 
Spiritul morţii se strecoară-n tăcere 
Prin teiul sfânt si dulce, 
Somnul lin şi codrul aproape 
Luceferi de foc pe-ntinsele ape... 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Tell me

Postări populare de pe acest blog

Unde ?

-
Se spune ca omul iubește cu adevărat o dată în viață . Așa se spune .  Și se spune ca simte o conexiune unică cu acea persoană . Se spune.  Și ca acea conexiune va fi unică . A fost . Și totuși, când știi ca totul  s-a terminat, nu a mai rămas nimic, ca inimile au strigat prea tare una la alta, tu ai plecat, el a plecat, amândoi ați plecat, dar inima a rămas plină cu iubire .  Ce faci cu toată iubirea care rămâne ? Cum poți uita de ea? Cum o ștergi ? Când niciodată nu ai crezut în dragoste adevărată și ea îți apare , cum faci să nu mai crezi din nou?  Există o școală care te învață să nu mai simți ? Să fii din nou ca înainte ? Există o gumă care poate să șteargă toate amintirile?  Există un parfum care poate acoperi mirosul lui?  Există un univers paralel care poate îndepărta conexiunea ?  Există o mâna care te poate mângâia în același fel? Există o gură care te poate săruta cu aceeași pasiune? Există 2 ochi care te pot privii cu aceeași dragoste?...
Read more »

Tu poți?

-
 Sunt momente când vocea nu își mai găsește tonalitatea. Strigi, dar nu aude nimeni. Plângi, dar lacrimile sunt deja uscate pe fața ta. Cauți, dar nu găsești niciun braț întins. Încerci să atingi o fărâmă de bunătate, dar umbra ei deja pălește. Alergi după iubire … și încă o cauți.  Unde ești ?  Sunt momente când e mai bine sa taci pentru ca vocea nu îți mai este auzită, șoaptele se pierd pe un vânt de iulie iar el deja nu te mai aude. Vocea îți piere, se loveste în vorbe grele, vorbe aruncate cu dispreț și atunci doar taci.  Acum? Sunt momente când e mai bine să pleci, pentru că ești prezent într-o încăpere pustie. Sufletele nu se mai conectează, se mai aude doar aerul condiționat. Acum prezența îți este confundată cu absența, respirația nu se mai aude, vocea mea e străină . Cine ești?  Sunt momente când te uiți în oglindă și zâmbești ușor, îți pare rău de omul care zâmbește la rândul lui și se uită la tine. Îți amintești cum era să fii fericit ? Mai privește o...
Read more »

ADN

-
      Citeam undeva ca durerea se instalează in ADN-ul nostru și rămâne totdeauna o parte din noi, oricat de mult am fugi, oriunde am merge sau oricat de mult am încerca sa renegam trecutul. E acolo, o cutie plina de regrete, o cutie acoperita de praf, care adaposteste acea durere pe care crezi ca ai uitat-o, acea rana care crezi ca s-a inchis, acele lacrimi care crezi ca s-au uscat, acele ganduri care crezi ca s-au pierdut.       Si timpul se scurge, trec zile, saptamâni sau poate vor trece ani. Zi de zi depui eforturi sa uiti ceea ce ai fost, sa uiti ce ai facut, dar apoi dintr-o data, intr-o fractiune de secunda totul se intoarce impotriva ta, iar trecutul vine si te loveste cu o forta halucinanta. Refuzi in continuare, esti un luptator.       Dar, atunci iti dai seama ca tot ceea ce ai incercat sa renegi, acele parti pe care le considerai rele, sunt de fapt parte din tine si trebuie sa le accepti, trebuie sa recunosti ca fa...
Read more »