Citeam undeva ca durerea se instalează in ADN-ul nostru și rămâne totdeauna o parte din noi, oricat de mult am fugi, oriunde am merge sau oricat de mult am încerca sa renegam trecutul. E acolo, o cutie plina de regrete, o cutie acoperita de praf, care adaposteste acea durere pe care crezi ca ai uitat-o, acea rana care crezi ca s-a inchis, acele lacrimi care crezi ca s-au uscat, acele ganduri care crezi ca s-au pierdut. Si timpul se scurge, trec zile, saptamâni sau poate vor trece ani. Zi de zi depui eforturi sa uiti ceea ce ai fost, sa uiti ce ai facut, dar apoi dintr-o data, intr-o fractiune de secunda totul se intoarce impotriva ta, iar trecutul vine si te loveste cu o forta halucinanta. Refuzi in continuare, esti un luptator. Dar, atunci iti dai seama ca tot ceea ce ai incercat sa renegi, acele parti pe care le considerai rele, sunt de fapt parte din tine si trebuie sa le accepti, trebuie sa recunosti ca fa...
candva...de mult...eram iubit si te iubeam,dar de ce eram* si te*¿ pt k mi.ai produs in suflet un haos al durerii. asta e iubirea...plina de frumusete totodata si suferinta,dar merita sa suferi,vezi atatea lucruri ce nu le vezi in viata obisnuita. daca nu suferi cat de putin inseamna ca nu iubesty k nu ti la persoana iubita....mare mister s.a abatut asupra iubirii..te duce pe culmi ne mai vazute,ne mai simtite,ce iti produce un sentiment unic de fericire pe care nu ti.l poti explica sau nu exista cuvinte care sa il explici,trebuie doar sa te aventurezi in aceasta latura a vietii pt a intelege,pacat pt ce.i ce se prefac k iubesc...nu vor intelege niciodata iubirea si persoanele care iubesc(nu styu ce pierd)...
RăspundețiȘtergere