Revenire

    Dupa aproape 10 ani, iată-mă din nou aici, am reușit să îmi recuperez blogul și desigur am aruncat un ochi peste vechile postări. Unele m-au facut să mă rușinez, altele să mă minunez de modul dezinvolt în care scriam. Se pare că am avut o mare suferință cu ochii mei albastri, adevărat. Dar de asemenea, e adevărat și faptul că m-am reîntâlnit cu el, după ani și ani și am avut dreptate. A fost doar un străin în ochii mei, oricât de mult am încercat să îmi amintesc toată dragostea pe care i-am purtat-o, pur și simplu a fost imposibil. 
     Maturitatea și-a spus cuvântul, unele iubiri trebuie să rămână acolo unde le e locul, în trecut. Nu putem forța lucrurile, așa cum nici în trecut nu te-am putut face să mă iubești. M-ai iubit prea târziu, mult prea târziu. Acum privesc totul, prin prisma celor 29 de ani, sunt lucruri care m-au bucurat cândva, lucruri care m-au adus unde sunt azi, lucruri care mi-au construit caracterul, lucruri care poate m-au rănit la vremea lor dar de fapt au fost o cărămidă solidă în formarea mea ca și om. Pentru asta nu pot decât să îți mulțumesc, ție, cel care m-ai rănit. Rămâi cu bine!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Tell me

Postări populare de pe acest blog

Unde ?

Tu poți?

ADN